de fapt, existenta noastra e atat de efemera…aproape tot atat de efemera ca cea a fluturelui…

ma gandeam zilele astea, intr-unul din momentele mele de liniste si calm…

care este esenta vietii de fapt ?

sa traiesti fiecare moment frumos, sa-l traiesti cu adevarat, sa te bucuri de el oricat de mic sau neinsemnat ar parea…

sa apreciezi o frantura de conversatie, o melodie frumoasa care te pune pe ganduri, un apus de soare, o sclipire a lunii, fix cum se deruleaza in acel moment, in acel spatiu…

de fapt, asta e viata cu adevarat – si cand o traiesti asa, aproape devine palpabila; aproape capata consistenta.

restul sunt detalii, norme, constrangeri.