Category: Scribblings

11 DAY THANK YOU CHALLENGE – DAY 3

11 DAY THANK YOU CHALLENGE – DAY 3

By | | Comments 0 Comment

The third one – Day Three:

“Write a gratitude letter to the person who has offered you great advice in life”

“To my dad

Hey Dad,

For a second, I was stuck. I didn’t know what to write.

This happens when there’s a disconnection coming from the mind, given what it knows – the unknowable. A conflict of the mind and the heart, the past and the present.

When I read the prompt for today, I nevertheless immediately (almost unconsciously) thought of you.

You truly were (are? – see what I mean?) the greatest advisor in my life.

Your principles.

Your values.

Your advice.

All too precious.

Always listened to – very carefully.

Always enjoyed our discussions.

My inner voice starts to crack, my voice starts to tremble, tears start to form at the corner of my eyes.

Sometimes indeed, words are futile.

But feelings – never.

What the heart knows –  is never futile.

That is where the truth lies – and it has always.

There are moments even now when, faced with a dilemma, a conundrum, I think and wonder what you would have advised me to do.

I think this says a lot.

And in those moments, when I overcome that initial disconnection I was mentioning, I actually speak with you.

I actually find my answer from you.

I see you in my dreams – so vividly.

Your presence is within me, in my heart and in my soul, and will always be.”

11 Day Thank You Challenge – Day 2

11 Day Thank You Challenge – Day 2

By | | Comments 0 Comment

The second one – Day Two:

“Write a gratitude letter to someone who has been a good listener in your life”

“To V.

Hey there my love,

Thanks for really listening to me – thanks for being there.

Sometimes, I fail to understand just how carefully you listen to my heart – and I hurt you.

Sorry for wounding your beautiful soul…it’s the last thing I want to do to you in this world.”

11 Day Thank You Challenge – Day 1

11 Day Thank You Challenge – Day 1

By | | Comments 0 Comment

I have embarked upon an 11 Day Thank You Challenge on Gratitude app and I intend to stick to it cause I find it interesting 🙂

So here’s the first one – Day One:

“Write a gratitude letter to someone who always makes you laugh”

“To C.

Hey girl,

Thanks for your hilarious jokes, memes and weird sense of humour! I totally love it 🙂 <3

You always make me laugh!”

 

Între doua lumi

Între doua lumi

By | | Comments 0 Comment

Demult nu m-a mai prins o carte pana la ore târzii din noapte, așa cum a făcut-o “Între doua lumi” – de Suleika Jaouad.

Este povestea unei femei care, la 22 de ani, este diagnosticata cu o forma gravă de leucemie, și povestea vieții ei din acel moment – sau mai degrabă, lupta ei.

Am empatizat cu ea, deoarece la rândul meu, într-un anumit moment al vieții mele, am trecut prin aceleași stări – și multe altele, de multe ori, rămase mute în interior, neexprimate așa cum ar fi trebuit. Problema e ca la momentul respectiv, nu aveam cunoștințele și experiența de viață de acum, care sa mă ghideze, sa mă facă sa le conștientizez și sa le gestionez într-un mod sănătos.

Cam așa este și cu Suleika – este o carte despre suferință, neputința, pierderi, dar și despre speranță, compasiune, iubire – despre evoluție, dar și cădere.

O carte scrisă cu sinceritate, fără coafari și alte cosmetizări ale adevărului.

Cred ca tocmai asta m-a ținut captivă – voiam sa văd ce mai urmează.

Am urmarit și discursul ei în cadrul unui eveniment Ted, însă cumva, nu m-a impresionat așa de mult cum a făcut-o cartea.

Ca si cum, văzând-o povestind în carne și oase, nu părea la fel de profunda ca în carte, în plăsmuirea imaginației mele.

Oricum ar fi, este o carte care merita citită, din punctul meu de vedere – cu siguranță nu este o pierdere de vreme. Iti poate da o perspectiva noua.

 

Generalitati

Generalitati

By | | Comments 0 Comment

So many books to read, so little time.

Ma uit la raftul cu multe cărți din fata mea (necitite, unele) și mă gândesc cu regret la cât de mult(e) aș vrea sa citesc, însă nu voi apuca sa o fac.

Extins și la scara mai larga, e un gând care nu-mi da pace uneori – pur și simplu, sunt mult prea multe cărți care mă interesează, dar pe care nu voi apuca probabil sa le citesc.

Beletristica, psihologie, dezvoltare personală, sau memorii, din sfera socio-economico-politica.

Citeam ieri un articol în DoR, cumva similar, legat de faptul ca vrem sa facem atât de multe – și la job, și personal – și ca ne aglomerăm mereu to do list-ul, încât aceste activități nu se sfarsesc de fapt niciodată – în ciuda faptului ca ne auto-iluzionam.

De ce ?

Pentru ca, în aceasta goana a hiper-eficientei de a bifa tot de pe lista, ajungem sa ne simțim ca un hamster intr-o rotita, și de fapt adăugăm permanent noi și noi activități – ceea ce ne face sa ne simțim epuizați pe termen lung, și mai ales, nefericiți.

Un articol care chiar m-a pus pe gânduri.

Cred ca putem face o paralela și aici legat de subiectul cărți de citit – cel putin, așa am eu sentimentul, de înfrângere înainte de a încerca măcar.

Cu cat citesc mai mult, cu atât am de fapt senzația ca citesc mai putin.

Pare paradoxal, dar nu e.

Cugetari la final de an

Cugetari la final de an

By | | Comments 0 Comment

Desi nu am mai scris atât de des ca înainte, multe s-au întâmplat în tot acest timp – și am simțit nevoia sa stau eu cu mine sa le procesez în liniște.

Poate cel mai important este noul sentiment al maternității – este atât de fascinant cum ți se schimba perspectiva în momentul în care iti vezi – și simți – copilul în interior.

Deja din acel moment se creeaza o legătură unica, atât de frumoasa.

Deja din acel moment te schimbi – nu te mai gândești doar la tine și planurile tale, ci cum îl afectează pe cel mic absolut toate deciziile tale – de la alimentație, la stil de viață, munca, planuri extra.

Din momentul în care am aflat, parca am fost cuprinsă de liniște – nu am mai simțit nevoia sa fiu atât de activa și sa realizez atât de multe ca înainte.

Am invatat sa fiu mai blândă cu mine însămi și, cumva, m-am reechilibrat – am stat eu cu mine și am devenit mult mai atenta la tot ce simteam (atât fizic cât și emoțional). Am avut în minte și protejarea celui mic, însă cumva, schimbarea a venit instinctiv, natural. Ca la apăsarea unui simplu buton.

Mi se pare fascinant cum corpul știe deja ce sa facă – cum sa reacționeze, cum totul este deja programat.

Practic tie nu iti rămâne decât sa îl ajuți, pentru ca oricum el știe ce sa facă mai bine – pentru amândoi.

Mă bucur de aceasta perioada, de aceasta schimbare – mă simt pregătita pentru ea. M-am și informat, bineînțeles – ajuta și asta.

Imi si place sa descopăr lucruri noi despre asta – ca întotdeauna, de altfel. Sunt ca un burete care absoarbe cât mai multa informație.

Bucuria noastră a fost însă cumva umbrita de pierderea brusca a Lunei, care ne-a fost atât de draga – ne-a adus atât de multa bucurie. Ne-a terminat pierderea, atât de neașteptata. Un animăluț devine ca un membru al familiei – așa a fost și ea, atât de iubita.

Mă bucur totuși ca a fost cu noi câteva luni de zile și ca ne-am bucurat unii de ceilalți. Va rămâne mereu în sufletele noastre.

Sper ca a ajuns într-un loc cu lumina, unde sa se poată juca în continuare – și sa vâneze fluturi.

 

 

Loss

Loss

By | | Comments 0 Comment

Cred ca nu ne revenim cu adevărat niciodată după pierderea unei persoane dragi.

În timp, sentimentul se mai atenuează, însă doar atât.

In cele mai random momente, ne amintim de cei pe care i-am pierdut: când ne spălăm pe mâini, sau la cumpărături, sau seara înainte de culcare, sau în mașină, în timpul unei călătorii.

Si e ca și cum cineva te-ar lovi fix în plex.

Este o chestie total neașteptata, însă răvășitoare ca în prima zi în care ai aflat de pierdere….

Este anacronic, ca și cum mintea nu poate înțelege pentru o clipa diferența între realitatea prezenta și cea trecută – ca și cum ar fi un conflict în IT, între o variabila și alta….

Cu ce rămânem de aici ?