Author: admin

Scoliosis does not define anyone

Scoliosis does not define anyone

If you look at the statistics and infographics, Romania is among the first countries in Europe with a high rate of scoliosis in children and teenagers.

And yet, there is currently no dedicated NGO for this in our country. The only good initiative I saw while doing some research was a camp dedicated to children suffering from scoliosis, organized by Ortoprofil.

Nothing else apart from this – no initiatives to educate people, no legislation for school screening programs to be implemented.

Not even one single NGO. Or project to raise awareness.

For a condition as serious as this, bearing severe implications, I personally find that nothing much has been done, which is rather concerning, to say the very least.

Let’s see some facts and figures:

  • 80% of children and teenagers suffering from scoliosis are girls.
  • 5% of the children in Romania are suffering from this condition (2-3% global population)
  • 11% – white people are suffering from this
  • Some claim it can be genetic, while others claim it’s not – it’s quite controversial, as is the fact that its cause is unknown. There are also some opinions it might be influenced by a hormone  called leptin (which could explain the higher rates in females?), or theories of congenital or intrauterine conditions. It’s really hard to say, I guess.
  • Other factors which contribute to it: a period of sudden growth (especially at puberty; the thoracolumbar type has an even earlier onset); inadequate footwear; a deficit in vitamin D; heavy backpack; incorrect position at desk.

I created two Facebook pages, one for a national approach, the other global, with a hope to help raise awareness and build a community.

Traiesc cu Scolioza: https://www.facebook.com/traiesccuscolioza

Living with scoliosis:https://www.facebook.com/Living-with-scoliosis-100686725095102

 

Noi suntem aici sa construim o casa

Noi suntem aici sa construim o casa

Desigur, si in acceptia materiala – insa nu despre asta vreau sa vorbesc azi.

Suntem aici sa construim casa noastra, cea formata din valorile, codul nostru moral si de etica, principiile si perspectiva noastra de viata.

Casa noastra de suflet.

Cea pe care poate evitam sa o cercetam pana in adancuri, din anumite temeri – dar cea care, in esenta, ne dezvaluie adevaratul nostru eu.

Mereu am fost de parere ca daca alegi cu inima si in acord cu cine esti tu, nu o sa ai de pierdut. Desigur, viata nu e doar un sir lung de succese, mai avem parte si de pierderi sau lectii dureroase, insa in cele din urma, aceasta abordare s-a dovedit mereu in favoarea mea.

E vorba sa iti asculti instinctul – si cu timpul, inveti sa il asculti mai mult, mai bine. Sa nu il mai ignori, crezand ca incearca sa te pacaleasca. Instinctul, acea voce sau feeling care uneori ne cicaleste, de fapt are cele mai bune intentii pentru noi. Noi gresim cand il trimitem la plimbare – si ne convingem ulterior, spunand “ce bine era daca imi ascultam instinctul…”.

Nu spun sa ignoram ratiunea sau considerentele practice – sunt in favoarea lor oricand – doar, uneori, sa stam noi cu noi, in tihna, si sa ascultam cu adevarat ce vine din miezul fiintei noastre. O sa gasim cele mai mari comori…

Sa iubim, sa radem, sa iertam. Sa nu ne mai lasam dominati de ego.

Sa ne jucam, sa fim buni, plini de compasiune…sa traim in prezent.

Oamenii pe care ii admir cel mai mult si care ma inspira sunt cei care nu s-au lasat doborati de nimic, nici de greutati, nici de resentimente, nici de incertitudini…cei care s-au ridicat inca o data si inca o data…si inca o data…

Si cred ca noi toti, desi suntem atat de diferiti, suntem totusi atat de asemanatori…

E suficient sa privesti noaptea cerul plin de stele.

Si atunci vei simti pacea.

Prezentul.

Vocea ta.

Universul si sacrul din tine.

 

 

 

Why I am a feminist (and not, at the same time)

Why I am a feminist (and not, at the same time)

Was reading the other day a book on modern feminism and it just occurred to me that my father was a feminist in essence.

I always felt it, I just did not realize it at the moment.

Why so ?

Because he always used to tell me that I should aim to be an independent woman, to fight for what I want, to make it happen.

He was a firm believer that if you set your mind to it, you can achieve it – no matter how hard it might seem. Nothing is impossible.

And that a woman should strive to ensure her independence, so as not to depend on a man.

In this sense, he was a true inspiration to me – and a feminist in the good sense, not exaggerating things.

How unusual, some might argue, for a man to be a feminist.

Because nowadays I see that on this topic, some express some rather distorted views.

To me, feminism should be more about accepting (and embracing) the differences between men and women, trying to work better together, to achieve things. And women should embrace their feminine side.

Of course, they should also be assertive and realize their strength, abilities and qualities – and express them, but not aggressively. Aggression leads nowhere.

I feel however reassured that we are going in the right direction and making progress, seeing all the initiates and amazing work women have done so far.

So I am optimistic about the next thing to come – we are slowly shifting the patriarchal paradigm.

Just some quarantine thoughts

Just some quarantine thoughts

Am stat ceva timp sa cantaresc toata situatia asta recenta in care ne gasim cu totii – am zis ca e mai prudent sa fac un efort sa astept sa vad cum decurge toata treaba inainte sa imi formez o parere.

Mi se pare ca a fost putin mai greu la inceput, pana m-am obisnuit cu situatia – acum parca nu mai asa deranjant. Cumva, imi confirma teoria conform careia omul chiar se obisnuieste cu orice…(o fi bine, o fi rau…?).

Cred ca in cazul de fata, e de bine – it’s called resilience.

Stiti glumele alea cu “asta era stilul meu de viata si inainte sa vina carantina ?” – asa si eu, si toti introvertii out there.

Noi ne facem de lucru si in interior si nu ne plictisim acasa, ba chiar din contra.

E posibil sa faci absolut orice acasa in ziua de azi – sa citesti, sa inveti ceva nou, sa te uiti la filme, seriale, chiar si piese de teatru online, sa ai (aproape) orice livrat intr-un interval rezonabil, sa faci miscare, sa lucrezi (cu mici exceptii), sa asculti muzica, sa gatesti, sa socializezi (nu face-to-face,but still – tehnologia chiar ne ajuta).

Cred ca singura limitare ar fi lipsa libertatii de a iesi si de a te plimba, de a calatori. Aici recunosc ca am putin de furca, insa incerc sa raman optimista ca in curand vom putea face si asta.

Imi pare totusi ca lumea nu si-a pierdut speranta ca vom reveni la cursul normal de dinainte –  e doar o chestiune de timp.

Cum se tot spune recent, important e cu ce ramanem dupa aceasta experienta, ce invataminte sau tendinte vom corecta. Personal, aleg sa o vad ca pe o oportunitate.

Poate si altii vor profita de acest moment de claritate.

Keep the hope.

 

1

1

Draga tati,

 

Mi-e dor de tine.

Tare dor.

Aseara ar fi trebuit sa zbor acasa de Craciun. Sa ma asteptati la aeroport, cum faceati de obicei. Sa ma strangi in brate si sa ma mangai pe cap si sa mergem cu masina o ora, vorbind felurite. Sa petrecem Craciunul si Revelionul impreuna si sa incepem noul an…

Am aprins o lumanare si m-am rugat pentru tine.

E straniu, serile trecute ma gandeam ca esti acolo si ca ti-e frig…era o seara rece si cetoasa. Si apoi…

Stii, nu e corect. Nimic din toate astea nu e corect. Cand ma gandesc la asta, simt toata furia aia cum mi se ridica din stomac din nou si imi vine sa arunc cu ceva cu toata forta.

Ma intreb cum rezista oamenii in fata pierderii. Ce coping mechanism are fiecare.

Dupa care ma gandesc ca nu mai are sens sa ma intreb.

M-am gandit sa iti scriu. Poate ajuta. Poate nu. Oricum, asta am simtit ca trebuie sa fac. Sa te simt cat de cat aproape. Sa simt ca nu ai plecat de tot…

Sunt fericita in sfarsit. Simt liniste, pace, impacare. Dragoste. Foarte multa dragoste. Si sunt recunoscatoare pentru asta, pentru ca stiu cat e de rar sa simti asta cu adevarat.

Privesc spre noul an cu incredere si speranta.

In ciuda a tot si a toate.

 

Cu drag,

 

Silvia

 

 

Fast Rewind

Fast Rewind

Mi-au cazut ochii zilele trecute absolut intamplator pe o poza de-a mea dintr-o excursie din clasa a 4a cu colegii.

Si ma gandeam (ce straniu!…) sa ma vad cu ochii de acum – atunci.

In lumina evenimentelor recente – atunci.

Deruland inapoi – atunci.

Cine ar fi stiut cate ma asteptau de fapt…