Month: March 2022

Între doua lumi

Între doua lumi

Demult nu m-a mai prins o carte pana la ore târzii din noapte, așa cum a făcut-o “Între doua lumi” – de Suleika Jaouad.

Este povestea unei femei care, la 22 de ani, este diagnosticata cu o forma gravă de leucemie, și povestea vieții ei din acel moment – sau mai degrabă, lupta ei.

Am empatizat cu ea, deoarece la rândul meu, într-un anumit moment al vieții mele, am trecut prin aceleași stări – și multe altele, de multe ori, rămase mute în interior, neexprimate așa cum ar fi trebuit. Problema e ca la momentul respectiv, nu aveam cunoștințele și experiența de viață de acum, care sa mă ghideze, sa mă facă sa le conștientizez și sa le gestionez într-un mod sănătos.

Cam așa este și cu Suleika – este o carte despre suferință, neputința, pierderi, dar și despre speranță, compasiune, iubire – despre evoluție, dar și cădere.

O carte scrisă cu sinceritate, fără coafari și alte cosmetizări ale adevărului.

Cred ca tocmai asta m-a ținut captivă – voiam sa văd ce mai urmează.

Am urmarit și discursul ei în cadrul unui eveniment Ted, însă cumva, nu m-a impresionat așa de mult cum a făcut-o cartea.

Ca si cum, văzând-o povestind în carne și oase, nu părea la fel de profunda ca în carte, în plăsmuirea imaginației mele.

Oricum ar fi, este o carte care merita citită, din punctul meu de vedere – cu siguranță nu este o pierdere de vreme. Iti poate da o perspectiva noua.

 

Generalitati

Generalitati

So many books to read, so little time.

Ma uit la raftul cu multe cărți din fata mea (necitite, unele) și mă gândesc cu regret la cât de mult(e) aș vrea sa citesc, însă nu voi apuca sa o fac.

Extins și la scara mai larga, e un gând care nu-mi da pace uneori – pur și simplu, sunt mult prea multe cărți care mă interesează, dar pe care nu voi apuca probabil sa le citesc.

Beletristica, psihologie, dezvoltare personală, sau memorii, din sfera socio-economico-politica.

Citeam ieri un articol în DoR, cumva similar, legat de faptul ca vrem sa facem atât de multe – și la job, și personal – și ca ne aglomerăm mereu to do list-ul, încât aceste activități nu se sfarsesc de fapt niciodată – în ciuda faptului ca ne auto-iluzionam.

De ce ?

Pentru ca, în aceasta goana a hiper-eficientei de a bifa tot de pe lista, ajungem sa ne simțim ca un hamster intr-o rotita, și de fapt adăugăm permanent noi și noi activități – ceea ce ne face sa ne simțim epuizați pe termen lung, și mai ales, nefericiți.

Un articol care chiar m-a pus pe gânduri.

Cred ca putem face o paralela și aici legat de subiectul cărți de citit – cel putin, așa am eu sentimentul, de înfrângere înainte de a încerca măcar.

Cu cat citesc mai mult, cu atât am de fapt senzația ca citesc mai putin.

Pare paradoxal, dar nu e.