Desigur, si in acceptia materiala – insa nu despre asta vreau sa vorbesc azi.

Suntem aici sa construim casa noastra, cea formata din valorile, codul nostru moral si de etica, principiile si perspectiva noastra de viata.

Casa noastra de suflet.

Cea pe care poate evitam sa o cercetam pana in adancuri, din anumite temeri – dar cea care, in esenta, ne dezvaluie adevaratul nostru eu.

Mereu am fost de parere ca daca alegi cu inima si in acord cu cine esti tu, nu o sa ai de pierdut. Desigur, viata nu e doar un sir lung de succese, mai avem parte si de pierderi sau lectii dureroase, insa in cele din urma, aceasta abordare s-a dovedit mereu in favoarea mea.

E vorba sa iti asculti instinctul – si cu timpul, inveti sa il asculti mai mult, mai bine. Sa nu il mai ignori, crezand ca incearca sa te pacaleasca. Instinctul, acea voce sau feeling care uneori ne cicaleste, de fapt are cele mai bune intentii pentru noi. Noi gresim cand il trimitem la plimbare – si ne convingem ulterior, spunand “ce bine era daca imi ascultam instinctul…”.

Nu spun sa ignoram ratiunea sau considerentele practice – sunt in favoarea lor oricand – doar, uneori, sa stam noi cu noi, in tihna, si sa ascultam cu adevarat ce vine din miezul fiintei noastre. O sa gasim cele mai mari comori…

Sa iubim, sa radem, sa iertam. Sa nu ne mai lasam dominati de ego.

Sa ne jucam, sa fim buni, plini de compasiune…sa traim in prezent.

Oamenii pe care ii admir cel mai mult si care ma inspira sunt cei care nu s-au lasat doborati de nimic, nici de greutati, nici de resentimente, nici de incertitudini…cei care s-au ridicat inca o data si inca o data…si inca o data…

Si cred ca noi toti, desi suntem atat de diferiti, suntem totusi atat de asemanatori…

E suficient sa privesti noaptea cerul plin de stele.

Si atunci vei simti pacea.

Prezentul.

Vocea ta.

Universul si sacrul din tine.