Smokescreen
Don’t you feel like, sometimes, we are as smoke rolling up through the air, towards the sunlight ?
Don’t you feel like, sometimes, we are as smoke rolling up through the air, towards the sunlight ?
Draga tati,
Mi-e dor de tine.
Tare dor.
Aseara ar fi trebuit sa zbor acasa de Craciun. Sa ma asteptati la aeroport, cum faceati de obicei. Sa ma strangi in brate si sa ma mangai pe cap si sa mergem cu masina o ora, vorbind felurite. Sa petrecem Craciunul si Revelionul impreuna si sa incepem noul an…
…
Am aprins o lumanare si m-am rugat pentru tine.
E straniu, serile trecute ma gandeam ca esti acolo si ca ti-e frig…era o seara rece si cetoasa. Si apoi…
Stii, nu e corect. Nimic din toate astea nu e corect. Cand ma gandesc la asta, simt toata furia aia cum mi se ridica din stomac din nou si imi vine sa arunc cu ceva cu toata forta.
Ma intreb cum rezista oamenii in fata pierderii. Ce coping mechanism are fiecare.
Dupa care ma gandesc ca nu mai are sens sa ma intreb.
M-am gandit sa iti scriu. Poate ajuta. Poate nu. Oricum, asta am simtit ca trebuie sa fac. Sa te simt cat de cat aproape. Sa simt ca nu ai plecat de tot…
Sunt fericita in sfarsit. Simt liniste, pace, impacare. Dragoste. Foarte multa dragoste. Si sunt recunoscatoare pentru asta, pentru ca stiu cat e de rar sa simti asta cu adevarat.
Privesc spre noul an cu incredere si speranta.
In ciuda a tot si a toate.
Cu drag,
Silvia
Mi-au cazut ochii zilele trecute absolut intamplator pe o poza de-a mea dintr-o excursie din clasa a 4a cu colegii.
Si ma gandeam (ce straniu!…) sa ma vad cu ochii de acum – atunci.
In lumina evenimentelor recente – atunci.
Deruland inapoi – atunci.
Cine ar fi stiut cate ma asteptau de fapt…
Are you gonna stay ?