Draga tati,

 

Imi pare rau ca nu am apucat sa ne luam la revedere asa cum trebuie, ca doi buni prieteni ce eram.

M-ai invatat multe necesare pentru viata asta; sa am principii si sa tin la ele; sa fiu un om bun si sa fac bine, atat cat se poate; sa tin fruntea sus mereu; sa nu astept nimic de la nimeni si sa lupt pentru ceea ce vreau.

Cele mai interesante discutii despre viata, istorie, politica si religie cu tine le-am avut – niciodata nu ma plictiseam sa vorbim. Imi vor lipsi discutiile astea, la o cafea, pe canapea.

Si cele mai bune glume – tu le aveai mereu acolo pregatite. Erai sufletul petrecerii.

Toata lumea isi aminteste cu drag de tine – prieteni, colegi. Toti mi-au spus ca mereu aveai o vorba buna pentru fiecare, un zambet larg si cum vorbeai atat de frumos despre noi – mi s-a rupt inima cand i-am auzit…era atat de frumos si de trist in acelasi timp…

Ai lasat un gol imens acum ca ai plecat asa repede, pe care nimeni nu o sa poata sa il umple…insa amintirile nu mi le poate lua nimeni.

Nici nu vreau sa ma gandesc cat de frica ti-a fost probabil, singur acolo…mi-as fi dorit atat de mult sa pot sa te ajut cumva…

Sper doar ca esti intr-un loc mai bun si ca ne vom revedea candva…si mai sper ca ai gasit lumina si esti impacat, asa cum pareai sa fii…

 

Te imbratisez,

 

Silvia

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *